Jurnalul reginei Maria: 31 mai, Sibiu

Ziua a început cu o primire la Copșa la 9 și apoi am ajuns la Sibiu, care este un vechi oraș săsesc și românesc, considerat cel mai important centru din Transilvania. Am avut parte aici de o primire formidabilă, cu cea mai mare defilare a țăranilor dintre toate. Mii și mii de țărani au trecut în grupuri.

Citește mai mult

Jurnalul reginei Maria: 30 mai, Alba Iulia, Blaj

Am pornit devreme pe unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care le-am văzut, printr-o trecătoare în munți pe lângă cele mai glorioase păduri. Nu a fost soare, dar și fără el a fost fantastic de frumos. În multe sate primiri loiale și călduroase, în sfârșit am ajuns la Alba-Iulia, orășelul al cărui nume are un sunet special pentru orice inimă românească. Este greu de descris primirea de care am avut parte, oamenii pur și simplu au înnebunit de entuziasm.

Citește mai mult

Jurnalul reginei Maria: 29 mai, Câmpeni, Abrud

Am dormit foarte bine într-un pat excelent, înconjurată de toată atenția pe care inimile simple și iubitoare o pot inventa pentru comfortul meu. Aici liliacul tocmai a înflorit și camera mea este plină de flori de liliac, de lalele galbene și iriși. Un mic dejun imens aproape apetisant, pregătit cu emoție de femeile de aici care sunt foarte simple, dar chiar așa am sentimentul că sunt educate. Le lipsește pretențiozitatea, ceea ce le face să fie foarte plăcute.

Citește mai mult

Jurnalul reginei Maria: 28 mai, Turda, Câmpeni

Zi minunată, mai mult sau mai puțin rustică în drum spre munții minunați. În primul rând un ”parastas” în câmp, unde a fost ucis Mihai Viteazul. Au ridicat un cenotaf pe locul unde se presupune că ar fi fost îngropat. Acesta a fost cel mai glorios moment pentru români cărora de secole nu li s-a mai permis să își serbeze eroul național. Mii și mii de țărani au venit din toată satele, imensul câmp era o mare de oameni. Episcopul Cristea a ținut slujba, emoționantă și impunătoare.

Citește mai mult

Jurnalul reginei Maria: 27 mai 1919, Gherla, Cluj

Dimineața devreme o primire într-un loc al cărui nume l-am uitat, am fost întâmpinați de unul din fermecătorii preoți care au făcut o impresie atât de bună când au venit prima dată la București cu transilvănenii, eram bolnavă atunci și nu i-am întâlnit.

Citește mai mult

Jurnalul reginei Maria: 26 mai 1919, Baia Mare, Jibou, Dej, Bistrița

O zi plină de recepții începută devreme la Baia Mare, unde se găsesc mine de aur. Entuziasm și bucurie extraordinare. Am trecut printre țărani și aproape fiecare a vrut să îmi sărute mâna, mai că m-au zdrobit, m-au acoperit cu entuziasmul lor irezistibil pe care fiecare bărbat, femeie sau copil dorea să-l exprime. Îmi ziceau ” mama noastră” și îmi mulțumeau că am venit.

Citește mai mult

Jurnalul reginei Maria: 25 mai 1919, Carei

Dimineața a trecut destul de liniștită în tren cu opriri ocazionale în stațiile mai mici, peste tot primiri entuziaste, gălăgioase, cu flori și discursuri din partea unor oameni multă vreme oprimați care dintr-o dată au fost eliberați. A fost prima zi călduroasă. Prânzul în tren, Porcul a mâncat cât trei muritori obișnuiți. Bănuiesc că atâta grăsime trebuie hrănită.

Citește mai mult

Jurnalul reginei Maria: 24 mai 1919, Bekes-Csaba

A trebuit să renunțăm la excursia pe care trebuia să o facem azi dimineață deoarece s-a produs un mic accident cu trenul ministerial, unul din vagoane a ieșit de pe șine și Porcul cel gras a trebuit să fie scos din compartimentul său de sub vagonul răsturnat, trebuie să fii fost o priveliște neprețuită mai ales pentru că se pare că era îmbrăcat rudimentar de vreme ce accidentul a avut loc dimineața. Astfel că linia a fost blocată și am avut parte de o dimineață liniștită, ceea ce nu m-a deranjat: am avut timp să îmi scriu jurnalul și să citesc.

Citește mai mult

Jurnalul reginei Maria: 23 mai 1919, Oradea

Am ajuns la Oradea după o noapte bună, ne am trezit devreme în aclamații. Libertatea a fost atinsă după secole de opresiune, iar Nando, eu și armata noastră suntem eliberatorii. Oradea este un oraș frumos și mare, unde cu puțină vreme în urmă bolșevicii erau la putere și comiteau orori monstruoase, un oraș pe care trupele noastre l-au eliberat.

Am avut parte de o primire minunată. O bucurie frenetică a populației care s-a adunat din toate satele înconjurătoare ca să ne întâmpine. Costume minunate, ovații extraordinare, slujbe religioase în diferite biserici, trecerea în revistă a trupelor, parada militară apoi defilarea întregii populații care se adunase, în grupuri separate conduse de preotul din fiecare sat. O priveliște minunată și fiecare era conștient de faptul că s-au eliberat, într-adevăr un moment grandios și mulți ochi erau plini cu lacrimi. Am purtat un costum național românesc. Regimentul meu a fost de asemenea aici, s-a purtat admirabil.

Un prânz militar enorm care a durat două ore și jumătate. Aceasta este singura tortură, mesele acestea îndelungate. Am fost la palatul episcopal unde am primit mai întâi pe văduvele și orfanii unor români care au fost omorâți de unguri, iar mai apoi nenumărate delegații din partea tuturor grupurilor diferite din oraș. Preoți ortodocși, greco catolici, catolici, protestanți, evrei, autoritățile orașului, ale școlilor, delegațiile comercianților, din partea Universității, din partea țăranilor, a femeilor orașului și la sfârșit chiar o societate corală.

ACEST FRAGMENT DIN JURNALUL REGINEI FACE PARTE DIN PROIECTUL ”FERDINAND ȘI MARIA SALUTĂ DIN NOU ROMÂNIA!” VEZI AICI MAI MULTE DETALII