Coroana de oțel a României

Coroana de oţel a regilor României, acest simbol al independenţei şi al reîntregirii ţării, îşi are începuturile în anul 1881. În acel an, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a instituit o comisie în componenţa căreia, alături de Theodor Aman, se regăseau istoricii Bogdan Petriceicu Haşdeu, Alexandru Odobescu şi Grigore Tocilescu.

Misiunea fundamentală a acelei comisii a fost aceea de a stabili forma pe care urmau să o primească însemnele regalităţii, inclusiv coroana regală. Ulterior, Theodor Aman a fost însărcinat cu desenarea coroanei şi sceptrului primului suveran al României; schiţa în tuş în care sunt reprezentate însemnele regalităţii se află în patrimoniul muzeului din Bucureşti care poartă numele artistului. Coroana de oțel a fost folosită pentru prima dată de Carol I cu prilejul încoronării ca rege şi a proclamării Regatului României în ziua de 10/22 mai 1881. Primul rege al României şi-a manifestat dorinţa ca această coroană să fie confecţionată la Arsenalul Armatei, din oţelul unuia dintre tunurile capturate de armata română în confruntarea cu trupele turceşti la Plevna, în anul 1877. Tunul era unul foarte modern pentru vremea sa, fiind de fabricaţie germană, marca Krupp.

”Cu mândrie dar primesc această Coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de biserică. O primesc ca simbol al independenţii şi puterii României”
Regele Carol I, discursul de încoronare din 9/21 mai 1881

Coroana de oțel a României. Sursa foto

Coroana reginei Maria

Coroana reginei Maria a fost făcută la Paris, după proiectul unui român, din aur transilvănean, urmând modelul coroanelor bizantine ale soțiilor voievozilor din evul mediu.

Costin Petrescu s-a inspirat pentru proiectul acestei coroane din cea a doamnei Despina, soţia lui Neagoe Basarab, redată în detaliu pe fresca Mănăstirii de la Curtea de Argeş. Regina Maria şi-a dorit în mod special acest lucru deoarece dorea ca să poarte o coroană care să-i confere o aură medievală.

Simbolurile regalităţii sunt şi ele prezente pe coroană, apărând pe doi pandantivi laterali de inspiraţie bizantină, specifici diademelor bizantine, ambele având câte un scut heraldic: pe unul este reliefată în aur stema mică a Regatului României, iar pe celălalt – stema Casei de Edinburgh (pentru a indica originea reginei Maria). De cele două medalioane sunt prinse câte trei lanţuri, reprezentând boabe de grâu, simbol al fertilităţii, iar la capătul fiecărui lanţ se afla o cruce gamată, similară celei din partea superioară a coroanei. Crucea gamată stilizată reprezintă simboluri religioase cosmice străvechi, care se regăsesc adesea şi în arta populară românească.

Comanda pentru coroană a fost făcută de Parlamentul României, prin preşedintele Senatului – generalul Coandă, şi de colonelul Drosso – din partea regelui Ferdinand, pe data de 5 august 1921, în acest sens plătindu-se celebrei case de bijuterii Falize din Paris suma de 65.000 de franci; lucrarea a fost terminată în luna septembrie 1922.

Coroana reginei Maria este fabricată din aur masiv şi conţinea, în plus, pietre semipreţioase: turcoaze (16 bucăţi), ametiste (12 buc.), opaluri (68 buc.), chrysoprazuri (32 buc.), granate (16 buc.), plus indispensabila catifea. Coroana este decorată cu motive vegetale. Cântăreşte 1.854 de grame, are diametrul la bază de 17,5 cm şi înălţimea de 18 cm.

Coroana reginei Maria. Sursa foto