Ferdinand Întregitorul

sursă ilustrație: fge.org.ro. Ilustrația: fresca din Ateneul Român.

”Când am luat moştenirea întemeietorului României moderne, am făgăduit înaintea reprezentanţilor naţiunii că voi fi un bun român; cred că m-am ţinut de cuvânt.”

În an centenar, ne reamintim des cu respect de eroii din tranșee, de liderii politici români care au luptat decenii pentru românism sau care au plătit apoi cu capul sub comuniști, de Regina Maria, de origine britanică și de francezii cu suflet mare și românesc precum Berthelot, dar oare nu uităm pe cineva? Citește mai mult

Europenitate și unire : ”Rezoluția” de la Alba-Iulia

Citită în fața reprezentanților națiunii române din Transilvania, la 1 decembrie 1918, la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, ”Rezoluția Unirii” reprezintă un document fundamental al istoriei moderne și contemporane. Orice analiză a acestui document programatic nu poate să nu ia în considerare principiile directoare pe care le-a conținut. Citește mai mult

Regina-soldat, mama răniților: o româncă prin fapte, văzută din mărturiile altora

Dacă tot vorbeam ieri despre Regina Maria în ie românescă, haideți să ne formăm astăzi o impresie mai detaliată despre cea care a fost denumită ”Regina-soldat” și ”Mama răniților”, așa cum a fost văzută ea de alții. Unii din România, alții din a doua țară cu inimă ce a bătut de secole și pentru români și ne-a ajutat de două ori să ne întregim (1859 și 1918), Franța. Să le citim mărturiile sincere:

  1. Constantin Argetoianu, în ”Pentru cei de mâine: Amintiri din vremea celor de ieri”:

Citește mai mult

Ne cheamă Bălgradul! (Alba Iulia)

Notă de lectură: Bălgrad era denumirea arhaică a orașului Alba-Iulia (Bălgrad în slavă înseamnă ”Orașul Alb”, ”Alba”). Pentru lectura mai facilă a cititorului modern, am înlocuit toponimul Bălgrad cu forma actuală Alba Iulia.
„În zarea primenită de năpraznica furtună a sângelui, fulgeră. Fulgeră fără zăbavă. E spada însângerată încă a arhanghelului voievod Mihai Viteazul. Ea fulgeră de dincolo de moarte, din împărăţia veşniciei. Şi fulgerarea ei învăluie în lumina dumnezeiască toate olaturile locuite de români. Trezeşte simţiri necunoscute. Deşteaptă nădejdi amorţite de temere. Învie credinţe ferecate de slujile iadului. Îndeamnă la drum, la drumul de veşnică biruinţă, spre Bălgradul (Alba Iulia) lui atât de drag, la înfăptuirea visului mare şi sfânt, căruia dându-i măreaţa înfăţişare, s-a jertfit.

Citește mai mult

Provocare: ia exemplu de la Regina Maria și poartă ie de Centenar!

Regina Maria a fost prima personalitate care a înțeles și promovat costumul popular românesc.

Cu siguranță, dacă ar fi avut Facebook sau Whatsapp, pe 1 Decembrie în poza de profil ar fi fost îmbrăcată în ie. #saecularia vă provoacă să faceți ca ea ! Citește mai mult

27 noiembrie 1918 – Unirea cu Basarabia

ilustrația: sursa RADOR. Prezintă deputaţii Sfatului Ţării după ședinţa din 27 noiembrie 1918 – la care s-au votat reforma agrară și Unirea necondiţionată a Basarabiei cu România – fotografiaţi în sala de ședinţe a Parlamentului basarabean. În centru – Pantelimon Halippa, președinte al Sfatului Ţării. Sursa originală: volumul scris de Ion Constantin şi Ion Negrei, intutulat „Pantelimon Halippa – tribun al Basarabiei”, apărut la Editura Biblioteca Bucureştilor, la Bucureşti, în anul 2009

 

În urma unirii cu România-mamă a Bucovinei, Ardealului, Banatului şi ţinuturilor ungureşti locuite de români, în hotarele Dunării şi ale Tisei, Sfatul Ţării declară că Basarabia renunţă la condiţiunile de unire stipulate în actul de la 27 martie a.c., fiind încredinţată că în România tuturor românilor regimul curat democratic este asigurat pe viitor. Sfatul Ţării în preziua Constituantei Române, care se va alege după votul universal, şi rezolvând chestiunea agrară după nevoile şi cererile poporului, anulează celelalte condiţiuni din actul Unirii din 27 martie şi declară unirea necondiţionată a Basarabiei cu România-mamă.Citește mai mult

22 noiembrie 1918 – Românii își cer Transilvania!

În 9/22 noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central din Transilvania a cerut ultimativ guvernului maghiar să-i recunoască puterea deplină a românilor asupra teritoriului Transilvaniei.

Consiliul Național Român Central s-a constituit în octombrie 1918, la Budapesta, după reunirea reprezentanților Partidul Național Român cu social-democrații transilvăneni. Românii, indiferent că erau unii de stânga și alții de dreapta, s-au unit într-un consiliu comun, compus din șase naționaliști: Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ștefan Cicio Pop, Alexandru Vaida-Voievod, Aurel Vlad și șase socialiști: Tiron Albani, Ion Flueraș, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu și Baziliu Surdu. Citește mai mult

”Către popoarele lumii”: națiune, democrație, unire

În contextul tratativelor de la Arad dintre Consiliul Național Român Central și reprezentantul guvernului maghiar, s-a conturat tot mai clar, la nivelul politicienilor români, ideea unirii Transilvaniei cu Regatul României. Cel care avea să fie supranumit ”ideologul unirii”, Vasile Goldiș, a insistat ca această decizie salutară să fie luată de către o mare adunare reprezentativă pentru națiunea română. Citește mai mult

Tratativele de la Arad din 13-15 noiembrie 1918 și deschiderea drumului spre unire

Organismul politico-administrativ al națiunii române din Transilvania – Consiliul Național Român Central – constituit la Budapesta în 30 octombrie și mutat la Arad în 2 noiembrie 1918 purcede imediat la coagularea energiilor naționale. La 8 noiembrie 1918, reapărea ziarul ”Românul”, cuprinzând și proclamația ”Către Națiunea Română”. Citește mai mult

Ștefan Cicio Pop: o viață dedicată idealului național

Născut în localitatea Șigău, județul Cluj, în 1865, Ștefan Cicio Pop a urmat școlile primare în orașul Dej, studiile liceale la Sibiu, pentru ca mai apoi să urmeze cursurile universitare la Budapesta și Viena, în domeniul științelor juridice. Consacrarea academică a obținut-o în 1891, când și-a susținut doctoratul în drept. După aceea, se stabilește la Arad, dedicându-se profesiei de avocat. Citește mai mult