Meniu Închide

Jurnalul reginei Maria: 30 mai, Alba Iulia, Blaj

Am pornit devreme pe unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care le-am văzut, printr-o trecătoare în munți pe lângă cele mai glorioase păduri. Nu a fost soare, dar și fără el a fost fantastic de frumos. În multe sate primiri loiale și călduroase, în sfârșit am ajuns la Alba-Iulia, orășelul al cărui nume are un sunet special pentru orice inimă românească. Este greu de descris primirea de care am avut parte, oamenii pur și simplu au înnebunit de entuziasm.

După o paradă militară am intrat în vechea cetate prin aceeași poartă prin care a intrat Mihai Viteazul cu câteva secole în urmă și am fost aclamați frenetic. Ileana ajunsese de la București și a fost cu noi. Alba Iulia este un loc drăguț și vechi, cu un întreg oraș în mijlocul fortificațiilor.

Am primit toate autoritățile, au fost discursuri uriașe, apoi o defilare nesfârșită însă minunată a țăranilor din toate satele, mii și mii. Dumnezeu știe când am ajuns la prânz și cât a durat – ceasurile și-au ieșit din minți și a fost într-adevăr dificil să plecăm ca să ajungem la Blaj unde eram așteptați. Până la urmă am plecat după un prânz servit de tinere frumoase îmbrăcate în costume populare, spre încântarea domnilor. A plouat zdravăn, însă asta nu a înmuiat entuziasmul.

Intrarea suveranilor în cetatea Alba Iulia.

Am ajuns foarte târziu la Blaj. Este un orășel drăguț și simplu, are ceva emoționant și a fost dintotdeauna centrul cultural al românilor, cu multe școli și mulți preoți.

Probabil că din toate primirile a lor a fost cea mai entuziastă, erau mii de țărani care aproape și-au ieșit din minți de încântare.

Am fost la o slujbă – tânărul episcop Hossu atât de drăguț a fost și el. Mi-a plăcut slujba, se întuneca și biserica era plină de lumânări, m-am simțit însuflețită, corul a fost bun. Blajul mi-a lăsat o impresie specială de simpatie,

În ciuda faptului că se întuneca am avut parte de o nesfârșită defilare a țăranilor, mii și mii. După ce a venit noaptea au fost aprinse torțe și țăranii au continuat să treacă aclamând din toate puterile. AU fost căruțe enorme, grupuri de nuntași, călăreți, ceva extraordinar și intens.

Am cinat în sfârșit la zece într-o veche mănăstire, într-o sală lungă la lumina lumânărilor, episcopul Hossu a stat lângă mine și am avut o conversație foarte plăcută. Știe și ceva engleză și franceză. Am ajuns în pat foarte târziu, cu sentimentul că a fost o zi minunată.


ACEST FRAGMENT DIN JURNALUL REGINEI FACE PARTE DIN PROIECTUL ”FERDINAND ȘI MARIA SALUTĂ DIN NOU ROMÂNIA!” VEZI AICI MAI MULTE DETALII

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *