Meniu Închide

Jurnalul reginei Maria: 28 mai, Turda, Câmpeni

Zi minunată, mai mult sau mai puțin rustică în drum spre munții minunați. În primul rând un ”parastas” în câmp, unde a fost ucis Mihai Viteazul. Au ridicat un cenotaf pe locul unde se presupune că ar fi fost îngropat. Acesta a fost cel mai glorios moment pentru români cărora de secole nu li s-a mai permis să își serbeze eroul național. Mii și mii de țărani au venit din toată satele, imensul câmp era o mare de oameni. Episcopul Cristea a ținut slujba, emoționantă și impunătoare.

După ceremonie am mers și am îngenunchiat la cenotaful marelui lor erou, singurul român care, cu câteva secole în urmă, i-a unit pe toți românii sub sceptrul său, deși doar pentru câteva luni. Astfel Nando este sărbătorit azi drept cel mai mare erou al lor, ceea ce este minunat și pare aproape incredibil, iar Nando își dă foarte puține aere de erou, Grigorescu face asta mult mai bine. După aceea am trecut printre țăranii care erau fericiți să ne vadă și se înghesuiau să ne sărute mâinile ceea ce a fost emoționant, m-am simțit ca într-un vis.

Am fost aclamați ca eliberatori, mari eroi, am fost numită ”mama tuturor românilor”, doamna pe care toți au așteptat-o, cea mai minunată femeie de pe pământ. Toate femeile au căzut în genunchi și au sărutat poala rochiei mele, altele își făceau cruce, o bătrână cu ochii plini de lacrimi și-a pus capul pe pieptul meu, se agățau de mâinile mele, foarte mulți bătrâni își acopereau fețele și plângeau de bucurie. A fost o manifestare extraordinar de emoționantă și o explozie de bucurie și dragoste, am simțit că trebuie să îi țin pe toți aproape de inima mea.

Apoi am plecat cu mașina pe un drum excelent printre dealuri. Toate pădurile au cel mai blând verde. Peste tot sate pitorești, toată populația ieșită să ne întâmpine peste tot cu preoții în frunte ținând în mâini crucea. Ne au binecuvântat, sărutat mâinile, au împrăștiat flori în drumul nostru, au cântat cântece patriotice, au dansat dansuri naționale, toate clopotele din toate bisericile băteau, femeile ne-au oferit flori și broderii – a fost un drum triumfal și de multe ori mi-au dat lacrimile.

Un sat prin care am trecut avea încântătoare case care m-au făcut să îmi răsucesc gâtul, clădite din trunchiuri imense de copaci, încoronate de acoperișuri ascuțite de culoarea blănii de cârtiță. De departe arătau ca niște uriașe mușuroaie de furnici sau ca niște ”căciuli” uriașe. Abia mi-am putut crede ochilor, niciun basm nu ar fi putut inventa case atât de delicioase. Cu greu am putut sta în mașină, simțeam că trebuie să opresc și să o cumpăr pe fiecare. Uneori erau grupate ca niște ciuperci fantastice, alteori singure, ascunse printre copaci. Toți țăranii erau în costume minunate și a fost o priveliște de neuitat.

Am ajuns la Câmpeni, și mai multă bucurie delirantă. Ne-am instalat într-o căsuță curată a prefectului. Oameni simpli și inimoși care au făcut tot ce au putut să ne simțim confortabil și fericiți, am primit foarte multă mâncare și nu am putut refuza nimic, deoarece fiecare femeie din gospodărie a contribuit la preparare.

După masă am mers cu mașina la casa lui Avram Iancu, unul dintre cei mai îndrăgiți eroi naționali ai timpurilor moderne, un țăran simplu care a încercat să obțină libertăți pentru poporul oprimat și care a murit nebun pentru că nici una din promisiunile care au fost făcute nu s-a îndeplinit. Și-a petrecut ultimii ani ai vieții hălăduind peste tot cu un fluier din care cânta doine melancolice pentru a-și ușura suferința. Locurile sunt minunate și emoționanta bucurie a țăranilor care ne văd mă face să lăcrimez.

Regina Maria la casa lui Avram Iancu.

Totul este minunat, ar lua prea mult să scriu ceea ce se întâmplă, orice poate veni după această mare bucurie pe care eu și Nando am avut-o de a fi întâmpinați ca eliberatori, ca suverani care și-au iubit poporul mai presus de orice, au devenit una cu ei, au luptat pentru ei și au suferit pentru și cu ei, ajungând în acest moment extraordinar de realizare a celui mai fantastic vis de libertate și unitate.

Dumnezeu să binecuvânteze toate acestea și noi să fim demni de a duce mai departe această măreață și dificilă muncă. Să dea Dumnezeu ca poporul nostru să merite acest noroc imens care ne-a adus victoria!


ACEST FRAGMENT DIN JURNALUL REGINEI FACE PARTE DIN PROIECTUL ”FERDINAND ȘI MARIA SALUTĂ DIN NOU ROMÂNIA!” VEZI AICI MAI MULTE DETALII

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *