Meniu Închide

I.G. Duca despre turneul regal în Transilvania

Într-adevăr, la sfârșitul lui Mai 1919 Regele și Regina, de mult dornici să viziteze Ardealul, au hotărât să facă acolo vizita lor oficială, sau, mai bine zis, turneul lor triumfal. Brătianu fiind încă la Paris, Ferechide a întovărășit pe Suverani în calitatea sa de Prim Ministru ad-interim, iar ca miniștri am fost delegați Constantinescu, Văitoianu și cu mine.

Această călătorie a fost un vis, un vis de nedescris. Zece zile am trăit în mijlocul celor mai mișcătoare scene de entuziasm, bucuria unui popor dezrobit, care își vede Regele și Regina și-i sărbătorește într-o patrie de-a pururea reîntregită. Totul a fost organizat de Consiliul Dirigent cât se poate de bine, Maniu și toți prietenii lui știind să dea festivităților caracterul ce se cuvenea. Am vizitat Oradea, Bekes Csaba, Baia Mare, Careii Mari, Bistrița, Clujul, Turda, Munții Apuseni, Câmpeni, Abrudul, mormântul lui Avram Iancu la Țebea, Bradul, Alba Iulia, Blajul, Sibiul, Fagărașul și Brașovul.

Să povestesc cu de-amănuntul toate scenele și întreaga călătorie este cu neputință, însă totuși să reamintesc câteva din episoadele cele mai caracteristice. Așa spre pildă minunatele convoiuri etnografice de la Oradea și de la Bistrita, impunătoarea defilare de la Bekes Csaba, care nu ne-a rămas în urma tratatului. Prânzul de la Blaj în sălile boltite ale Mitropoliei și în atmosfera atât de nouă pentru noi a clarissimilor și reverendissimililor. Dejunul în castelul conților Karolyi de la Careii Mari, castel în care întâlneai atâtea urme ale Regelui Eduard și ale Arhiducelui Rudolf, care venea să vâneze acolo în tovărășia magnaților unguri, și unde trona acuma voluminos și exuberant bravul General Moșoiu. Emoționanta sosire în cetatea de la Alba Iulia, vizitarea sălii unde fusese proclamata Unirea. Călătoria în Munții Apuseni, opririle prin satele pline de pitoresc ale Moților, unde ne aștepta toată populația cu flori și preoți în odăjdii, cu crucea și cu evanghelia, pe când sunau clopotele bisericuțelor de lemn. Hora cea mare pe care cu Regele în frunte am jucat-o la Câmpeni în sunetele cimpoaielor și originalelor buciume. Slujba de la mormântul mișcător de simplu al lui Avram Iancu din curtea bisericii de la Țebea. Discursul Regelui într-o modestă școală din Munții Apuseni, unde a reamintit atât de potrivit vechea zicătoare de acolo: ”Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă”. Primirea totodată plină de fast și de însuflețire a celor din Cluj, nobilii Unguri în frunte cu un bătrân Conte Degenfeld, așteptând în costum de magnați pe Rege pe peronul gării de la Satu Mare ca să mulțumească României ca i-a salvat de bolșevism, recunoștința cu prisosință uitată de atunci. Toată noblețea regiunii Bekes Csaba venind să salute pe Suveranii noștri și să le zugrăvească pățaniile ei cu oamenii lui Bela Kuhn, până la sosirea trupelor române. În fruntea delegației, Contesa Almassy, care asistase la asasinarea lui Tisza și ne povestea amănuntele dramei.

Regele Ferdinand în Munții Apuseni.

Dar netăgăduit că din atâtea episoade interesante, din atâtea amintiri neșterse, se desprind mai vii în mintea mea doua scene, una prin ceea ce evocă în simplicitatea ei, cealaltă prin mișcătoarea ei măreție.

Prima s-a petrecut la Sibiu, a doua în câmpia de la Turda la mormântul lui Mihai Viteazul. La Sibiu, spre apusul soarelui, vorbeam într-un colț al tribunii oficiale înălțată în piața din centrul orașului cu Goga. Un convoi etnografic, de-altminteri foarte frumos și bine organizat, defila într-una și nu se mai sfârșea. Deodată se apropie de noi Ferechide uitându-se foarte agitat în toate părțile, ca un om ce caută ceva. Goga îl întreabă: ”Doriți ceva, Domnule Ferechide? Vă pot ajuta?” Ferechide răspunde: ”La ce caut eu nu mă poate nimeni ajuta, caut casa în care am locuit în această piață, dar mă uit necontenit și nu o pot identifica” – ”Dar când ați fost ultima oara la Sibiu?” îl întrebăm Goga și cu mine. ”Când la 1848, tatăl meu a fugit din București după revoluție și ne-am refugiat aici unde am stat mai multe luni”. Copilul fugar de atunci la României vasale nu-și închipuia că va întovărăși odată ca Prim Ministru în acest oraș pe Regele României întregite. Într-adevăr, fantastic destin individual, dar și izbitoare imagine a drumului parcurs în răstimpul unei singure vieți omenești de neamul nostru. Am stat cu Goga îndelung pe gânduri, în fața ochilor noștri nu mai trecea acuma convoiul etnografic al satelor din jurul Sibiului, ci defilau luptele și suferințele prin care în 80 de ani de neam chinuit și sfâșiat a putut, înfruntând toate primejdiile și învingând toate greutățile, să se înalțe de la robie la neatârnare și la întregire.

Defilarea armatei române la Sibiu în fața suveranilor.

La Turda scena a fost adevărat din domeniul povestei. Pe câmpia ce se întinde în jurul locului unde Mihai Viteazul a fost omorât, erau adunați mii și mii de țărani din ținuturile învecinate, toți în haine de sărbătoare, bărbați, femei, copii și bătrâni. După ce s-a sfârșit slujba religioasă de la mormânt, Regele și Regina au trecut pe jos printre șirurile de țărani. Și atunci populația, care nu se aștepta nici la această simplicitate, nici la acest contact direct cu Suveranii, s-a dedat în chip spontan la o manifestațiune care întrece tot ce se poate închipui. Nu numai că uralele nu se mai sfârșeau, dar oamenii cădeau în genunchi, sărutau poalele costumului național cu care era îmbrăcată Regina, aruncau flori, se repezeau să sărute mâna Regelui. Cei mai mulți plângeau de bucurie și de emoție strigând: ”De acuma putem muri că ne-am văzut Țara dezrobită și Regele nostru, al nostru, al Românilor!” Nu mai știam cum să apărăm pe Rege și pe Regina foarte mișcați și ei de acest delir popular. Cred că scena de la Turda a fost cea mai strălucită și cea mai emoționantă concretizare a bucuriei Unirii, nici unul din cei care au trăit acele clipe nu le vom uita vreodată.

Regina Maria în mijlocul românilor la Turda.

Ion Gheorghe Duca, ”Amintiri politice”, vol. III, p. 177-179


ACEST FRAGMENT DIN JURNALUL REGINEI FACE PARTE DIN PROIECTUL ”FERDINAND ȘI MARIA SALUTĂ DIN NOU ROMÂNIA!” VEZI AICI MAI MULTE DETALII

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *