Europenitate și unire : ”Rezoluția” de la Alba-Iulia

Citită în fața reprezentanților națiunii române din Transilvania, la 1 decembrie 1918, la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, ”Rezoluția Unirii” reprezintă un document fundamental al istoriei moderne și contemporane. Orice analiză a acestui document programatic nu poate să nu ia în considerare principiile directoare pe care le-a conținut.

Formați la universități importante din Europa Centrală și influențați de ideile democratice de inspitație wilsoniană, corifeii unirii Transilvaniei cu România au fost preocupați să stipuleze în scris coordonatele fundamentale care urmau să stea la baza noului stat român, rezultat din unirea tuturor provinciilor istorice cu Regatul României.
După ce era proclamat dreptul inalienabil al națiunii române la teritoriile locuite majoritar de români din fostul Imperiu Austro-Ungar, rezoluția definea o serie de principii. Fideli crezului exprimat de Iuliu Maniu, conform căruia românii nu doresc să devină din asupriți asupritori, s-a inserat în textul documentului de la Alba-Iulia ”deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare”. Documentul merge mai departe, aprofundând drepturile conferite minorităților naționale: ”fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie…, fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc”.

Nici drepturile comunităților religioase nu erau omise: ”egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din stat”. Alături de cele de mai sus, era prevăzută necesitatea realizării, în viitorul stat român, unui regim democratic la toate palierele. Se preciza în textul documentului introducerea votului universal, direct, egal, secret, pentru ambele sexe, la reprezentarea în comune, județe și parlament.
O atenție deosebită era acordată și libertăților de exprimare și asociere ale cetățenilor: ”libera propagandă a tuturor gândurilor omenești”. Intelectualii și politicienii români care au elaborat și asumat rezoluția de la Alba-Iulia doreau și realizarea unei reforme agrare care să asigure țăranilor un trai decent și, în același timp, eficientizarea economiei naționale. Un alt deziderat se referea la drepturile muncitorilor, care trebuiau să fie similare cu cele ale lucrătorilor industriali din cele mai avansate state occidentale.

Rezoluția de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918, dă măsura dimensiunii europene, moderne și democratice a elitei politice românești din Transilvania. Citit chiar și la o sută de ani distanță, textul acestui document fundamental își păstrează actualitatea, fiind considerat pe drept cuvânt o veritabilă platformă ideatică a națiunii române.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *