27 noiembrie 1918 – Unirea cu Basarabia

ilustrația: sursa RADOR. Prezintă deputaţii Sfatului Ţării după ședinţa din 27 noiembrie 1918 – la care s-au votat reforma agrară și Unirea necondiţionată a Basarabiei cu România – fotografiaţi în sala de ședinţe a Parlamentului basarabean. În centru – Pantelimon Halippa, președinte al Sfatului Ţării. Sursa originală: volumul scris de Ion Constantin şi Ion Negrei, intutulat „Pantelimon Halippa – tribun al Basarabiei”, apărut la Editura Biblioteca Bucureştilor, la Bucureşti, în anul 2009

 

În urma unirii cu România-mamă a Bucovinei, Ardealului, Banatului şi ţinuturilor ungureşti locuite de români, în hotarele Dunării şi ale Tisei, Sfatul Ţării declară că Basarabia renunţă la condiţiunile de unire stipulate în actul de la 27 martie a.c., fiind încredinţată că în România tuturor românilor regimul curat democratic este asigurat pe viitor. Sfatul Ţării în preziua Constituantei Române, care se va alege după votul universal, şi rezolvând chestiunea agrară după nevoile şi cererile poporului, anulează celelalte condiţiuni din actul Unirii din 27 martie şi declară unirea necondiţionată a Basarabiei cu România-mamă.

(sursa text: limbaromana.md)

 

Astfel a sunat Declarația Sfatului Țării de Unire a Basarabiei cu Regatul României, în data de 27 noiembrie 1918, prin care s-a încheiat procesul de unire cu Țara, pornit în 27 martie același an, prin rezoluția aceluiași organ reprezentativ (în care 30% erau reprezentanți ai celorlalte etnii decât românii). Textul acestuia era inițial mai precaut (prevedea autonomie pentru a nu îngrijora minoritățile), dar evoluția istoriei îi convinsese deja că că unirea fără rezerve este cea mai bună soluție, în condițiile în care bloșevicii arătaseră ce viitor le pregătesc: anarhie, cruzime, persecuții și neo-imperialism rus. Declarația inițială suna astfel:

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară:

Republica democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granița cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mamă-sa România. Această unire se face pe următoarele baze:

  1. Sfatul Țării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea și realizarea reformei agrare după nevoile și cererile norodului; aceste hotărâri se vor recunoaște de guvernul român.
  2. Basarabia își păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Țării (dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct și secret, cu un organ împlinitor și administrație proprie.
  3. Competența Sfatului Țării este:
    a). votarea bugetelor locale;
    b). controlul tuturor organelor zemstvelor și orașelor;
    c). numirea tuturor funcționarilor administrației locale prin organul său împlinitor, iar funcționarii înalți sunt întăriți de guvern
  4. Recrutarea armatei se va face în principiu pe baza teritoriale.
  5. Legile în vigoare și organizația locală (zemstve și orașe) rămân în putere și vor putea fi schimbate de parlamentul român, numai după ce vor lua parte la lucrările lui și reprezentanții Basarabiei
  6. Respectarea drepturilor minorităților din Basarabia.
  7. Doi reprezentanți ai Basarabiei vor intra în consiliul de miniștri români, acum desemnați de actualul Sfat al Tării, iar pe viitor luați din sânul reprezentanților Basarabiei din parlamentul român.
  8. Basarabia va trimite în parlamentul român un număr de reprezentanți proporțional cu populația, aleși pe baza votului universal, egal, direct și secret.
  9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraș, zemstve și parlament se vor face pe baza votului universal, egal, direct și secret.
  10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinței, a adunărilor și toate libertățile obștești vor fi garantate prin constituție.
  11. Toate călcările de legi făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerii din urmă sunt amnistiate.

Basarabia unindu-se ca fiică cu mamă-sa România, parlamentul român va hotărî convocarea neîntârziată a constituantei, în care vor intra proporțional cu populația și reprezentanții Basarabiei, aleși prin vot universal, egal, direct și secret, spre a hotărî împreună cu toții înscrierea în constituție a principiilor și garanțiilor de mai sus.

Trăiască unirea Basarabiei cu România deapurarea și totdeauna!

(sursa text: http://centenarulromaniei.ro)

Din păcate, monstrul sovietic nu a rămas pașnic prea mult, ci s-a întors în 1940, iar liderii care au realizat unirea au plătit actul de curaj, de mâna rușilor sau a comuniștilor din România după 1947. Ion Inculeț, semnatarul unirii ca președinte al Sfatului Țării, a murit în 1940 de inimă rea (a făcut atac de cord), Pan Halippa a ajuns în Siberia (”gustată” de Constantin Stere încă de pe vremea țarului), Daniel D. Ciugureanu a pierit în drum spre pușcăria de la Sighet, Ștefan Holban a pierit după muncă silnică în închisorile Jilava, Gherla, Botoșani și tot așa…

Așa că data de azi are un gust dulce-amar, pentru că ne amintim și de frații noștri basarabeni, cu bucurie, dar și de suferințele românilor pentru idealul lor de unitate, pe care istoria nu l-a lăsat întreg…

1 răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *