De ce a fost înfrântă armata română în 1916?

O privire pe harta Europei în anul 1916 explică situația României în acel an și motivațiile intrării în război – care au fost militare, nu neapărat politice.


Liniile fronturilor europene în 1916 arătau în mare precum în imaginea de mai jos. După 2 ani de lupte liniile frontului erau mai mult sau mai puțin stabile, blocate pe linii de tranșee întărite sau în zone muntoase. În vreme ce Puterile Centrale presau pentru o victorie decisivă în Franța, Antanta căuta soluții pentru a micșora presiunea pe frontul din vest.

Liniile de front în Europa în vara anului 1916.

Pe frontul de vest Franța a dus în 1916 bătălia de la Verdun (februarie-decembrie 1916): generalul german Falkenhayn a încercat să atragă trupele franceze într-o capacană în care să fie uciși cât mai mulți soldați – ceea ce ar fi trebuit să ducă la epuizarea armatei franceze. Rezultatul a fost un blocaj în care francezii au reușit să răstoarne intențiile germane.
Pe frontul de est rușii au încercat să avanseze în direcția Lembergului prin ofensiva organizată de generalul Brusilor (iunie-septembrie 1916) – un atac care a avut succes inițial, dar a fost oprit prin aducerea de trupe germane în sprijinul austro-ungarilor.
Pe frontul din Balcani trupele Antantei erau blocat la Salonic și Monastir, fără să reușească o pătrundere spre Bulgaria. Pe frontul italian continuau bătăliile din munți, la fel, fără evoluții decisive.
Deschiderea unui front în România prezenta un avantaj în afara de reducerea presiunii germane pe celelalte fronturi: deschiderea unei căi directe în Câmpia Panoniei cu accest direct către Budapesta și Viena – ceea ce ar fi dus la colapsul rapid al Austro-Ungariei. Planul intrării României în război arăta precum în harta de mai jos.

Planul ofensivei Antantei din estul Europei și intrarea României în război.

Armata română trebuia să ajungă în termen de 39 de zile în Câmpia de vest, pe aliniamentul Oradea – Arad, amenințând astfel direct Budapesta și Viena. Succesul acestei înaintări era condiționat în primul rând de imobilizarea armatelor germano-bulgare de la sudul Dunării: în primul rând prin declanșarea unei ofensive aliate pe frontul grecesc, în al doilea rând prin venirea a 100.000 de soldați ruși în Dobrogea. În paralel ofensiva Brusilov din nordul României urma să-i țină blocați pe austro-ungari și să ducă la o joncțiune ruso-română în câmpiile Ungariei.
Înaintarea armatei române în Transilvania s-a desfășurat conform planului până la începutul lunii septembrie când trupele germano-bulgare de la sudul Dunării au declanșat ofensiva din Dobrogea – în lipsa trupelor ruse promise. Ofensiva din Transilvania a fost oprită în încercarea de a bloca înaintarea din Dobrogea – ceea ce a permis concentrarea trupelor germane și mutarea liniei frontului în munții Carpați. Armatele române au fost supuse unei duble învăluiri și silite să se retragă în Moldova.

Replica germană la intrarea României în război.

Atacul planificat de Antantă care țintea ”pântecele moale” al Austro-Ungariei a fost răsturnat – avânt acces la Marea Neagră și ajungând pe linia Dunării acum Puterile Centrale amenințau ”pântecele moale” al Rusiei.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *