Cum s-a bătut Brătianu pentru România Mare

La Conferința de Pace de la Paris de după Primul Război Mondial premierul român Ion. I.C. Brătianu a trebuit să-i înfrunte pe miniștrii de Externe ai celor Patru Mari Puteri: Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franța și Italia pentru a obține România Mare. Stenograma întâlnirii lui Brătianu cu miniștrii de Externe enumerați mai sus din 11 iunie 1919 arată forța de negociator a politicianului care a reușit să facă România Mare. Chemat să facă act de prezență și să accepte o graniță trasată în lipsa sa Brătianu reușește să conducă discuția astfel încât să obțină o amânare de zece zile. Deși nu a folosit la nimic această amânare – Marile Puteri au reușit să-și impună voința până la urmă – Brătianu a reușit să-și păstreze prestigiul.

(…)

D-l BALFOUR a întrebat dacă reprezentanții Iugoslaviei au fost invitați să participe.

D-l PICHON a răspuns că nu. Subiectul nu are legătură cu Iugoslavia. A solicitat d-lui Tardieu să explice delegaților români deciziile la care s-a ajuns în ceea ce privește granițele Ungariei.

D-l TARDIEU a crezut că ar fi o pierdere de vreme să fie descrise în detaliu granițele Ungariei cu România așa cum s-a căzut de acord în Consiliul celor patru la recomandarea Miniștrilor de Externe și a comisiilor care au studiat chestiunea. O schiță a granițelor în detaliu a fost prezentată (Anexa A) și a solicitat Delegaților României să se exprime asupra hărții însoțitoare a raportului.

D-l BRĂTIANU a spus că nu se află în poziția de a face orice fel de remarci cu privire la granițele României așa cum sunt descrise în raport, pe care el le vede pentru prima dată. Granițele așa cum sunt descrise aici diferă substanțial față de cele acceptate prin Tratatul din 1916, astfel că ar fi imposibil pentru el să își asume responsabilitatea de a-și exprima orice fel de opinie înainte să Consulte Guvernul României și Statul Major român. Remarcile sale se aplică mai ales porțiunilor nordice și sudice ale graniței dintre Ungaria și România, care diferă în întregime față de cele pretinse de România. Din această cauză nu își poate asuma responsabilitatea de a discuta această chestiune. A dorit să atragă atenția asupra faptului că studierea problemei s-a făcut de o Comisie reprezentând Principalele Puteri Aliate și Asociate fără asistența reprezentanților României. Drept urmare Delegația României și Guvernul român nu au cunoscut motivele care au ghidat Comisia în luarea deciziei. În această situație, solicită insistent ca stenogramele întâlnirii Comisiei să fie communicate Delegației României pentru a-i permite să studieze problema împreună cu Miniștrii Guvernului României, care doar ei pot să-și asume responsabilitatea abandonării justelor pretenții teritoriale ale României.

D-l TARDIEU a exprimat părerea că Consiliul Miniștrilor de Externe va trebui să decidă cu privire la solicitarea d-lui Brătianu de a i se furniza o copie a lucrărilor Comisiei privind Problemele României. El însuși ar fi gata să răspundă oricăror întrebări asupra acestui subiect pe care dl Brătianu i le-ar pune, însă el crede că dl Brătianu, prin declarația sa, intenționează să solicite o suspendare pe termen nedefinit a întâlnirii.

D-l BRĂTIANU a replicat că nu a intennționat să solicite o suspendare pe termen nedefinit; însă din punctul său de vedere este imperativ să îi fie furnizate copiile rapoartelor și ale argumentelor (așa cum se găsesc în procesele verbale) care au făcut ca Aliații și Puterile Asociate să ia decizii atât de diferite față de solicitările avansate de români.

 

Replica britanică

D-l BALFOUR a luat notă cu plăcere de faptul că dl Brătianu nu are nici o dorință de a suspenda pe termen nedefinit dezbaterea. Ajungând la această decizie el, (d-l Brătianu) acționează în interesul comun. Dacă discuția ar fi amânată ar cauza mari inconveniente, atât local, în conjuncție cu operațiunile militare, cât și aici în Paris, în legătură cu negocierile de pace. De aceea trebuie făcut orice efort pentru a ajunge la un acord cu cea mai mică întârziere. El (d-l Balfour) s-a aventurat chiar să creadă că d-l Brătianu ar putea fi pus la curent suficient cu lucrările Comisiei care a studiat granițele astfel încât să-l pună în poziția de a putea coopera la activitatea care este acum pe cale să se încheie.

D-l BRĂTIANU a spus că este deplin convins de necesitatea evitării oricărei întârzieri în atingerea unei decizii. Întrebarea care i-a fost adresată nu este în orice caz în legătură cu chestiuni de detaliu, ci implică renunțarea din partea României la cererile sale teritoriale juste. În ceea ce privește chestiunile de detaliu, ar fi fost în totalitate gata să le discute și să  le examineze pentru a lua o decizie. Însă nu poate să fie de acord să abandoneze cererile României fără să mai avanseze încă o dată argumentele pe care Comisia le-a mai audiat. Pentru a evita o repetare a acestor argumente a fost silit să ceară să i se furnizeze motivele care au făcut Comisia să dea un verdict împotriva României.

În orice caz i-ar fi imposibil să ia o decizie în chestiuni de o importanță așa de mare fără ca mai întâi să prezinte chestiunea Guvernului care reprezintă poporul României.

Dorește să sublinieze faptul că rezultatele deliberării Comisiei i-au fost aduse la cunoștință pentru prima oară în această zi la orele 10. Astfel Delegația României nu poate fi acuzată în cazul în care va fi întârziată decizia. În orice caz, el este gata să ajute în orice fel în a clarifica situația, însă în nici un caz nu poate lega Guvernul său într-o chestiune atât de importantă cum este acceptarea finală a unei frontiere care în nici un fel nu exprimă așteptările și sentimentele poporului afectat. Având dorința de a facilita rezolvarea problemei, ar propune ca delimitarea graniței dintre Csap și Carei să fie lăsată în suspensie, fiind trasată o linie temporară, supusă unei reconsiderări a întregii chestiuni la o dată ulterioară.

 

Ironie americană

D-l LANSING a întrebat dacă nu cumva dl Brătianu nu a cunoscut neoficial decizia la care au ajuns Principalele Guverne Aliate și Asociate în privința chestiunii discutate. El recunoaște că, în mod corect sau greșit, decizia nu a i-a fost comunicată (lui Brătianu, n.trad.), însă el a înțeles că ar fi avut cunoștință de cele discutate.

D-l BRĂTIANU a răspuns că a primit doar relatări foarte contradictorii, care nu l-au pus în poziția de a-și forma orice fel de opinie sau de a ajunge la o decizie.

D-l LANSING a întrebat ce fel de relatări contradictorii a primit dl Brătianu.

D-l BRĂTIANU a spus că au fost sugerate tot felul de linii de graniță, unele depășind, altele fiind mai reduse decât linia solicitată de România. De exemplu, un raport primit de el indica faptul că granița României cu Ungaria va fi situată dincolo de Mureș .De fapt granița propusă acum este cea la care se aștepta cel mai puțin.

Se simte obligat, cu tot respectul datorat, să arate că, luând în considerare timpul îndelungat în care Consiliul Suprem a studiat chestiunea în toate detaliile sale, nu ar fi corect să se aștepte ca românii, care sunt partea cea mai interesată, să ia o decizie imediată, în absența oricăror informații cu privire la argumentele și motivele care au dus la această decizie. Din acest motiv a cerut ca rapoartele și procesele verbale ale Comisiei să îi fie puse la dispoziție.

D-l PICHON crede că dl Brătianu a ridicat o chestiune de principiu, asupra căreia Consiliul Suprem deja a luat o decizie. În primul rând dl Brătianu a cerut să primească anumite explicații. El crede că cererea d-lui Brătianu trebuie respectată, iar Președintele Comisiei va fi gata să furnizeze toate informațiile necesare. Oricum, dl Brătianu a cerut și să îi fie furnizate procesele verbale ale Comisiei în chestiune. Astfel de documente nu au fost furnizate nimănui, deoarece dintotdeauna au fost considerate ca strict confidențiale. Crede că dl Brătianu poate doar să pretindă să îi fie furnizate motivele care au dus la această decizie, însă nu se poate aștepta să aibă copii după toate remarcile care au fost făcute.

(…)

 

Bizantinul de la București

D-l LANSING a exprimat părerea că solicitarea d-lui Brătianu de a avea ocazia să examineze raportul, care i-a fost transmis doar în această dimineață, poate fi cu greu ignorată. Cererile d-lui Brătianu îi apar ca fiind absolut justificate. În același timp, dl Brătianu trebuie să realizeze necesitatea urgentă de viteză în determinarea finală a granițelor dintre Ungaria și România deoarece singurul lucru care ar opri ostilitățile continue și tulburările din acele regiuni ar fi o fixare definitivă a liniilor de frontieră. Dorește să afle cât timp ar solicita dl Brătianu pentru a fi în poziția de a fixa granițele României cu Ungaria.

D-l BRĂTIANU a replicat că i-ar fi necesar atâta timp cât să trimită un mesager la București care să se prezinte în fața Guvernului României, care ar avea nevoie de două sau trei zile să examineze chestiunea. Apoi mesagerul se va întoarce la Paris. Dacă această sugestie ar fi acceptată el va avertiza imediat Guvernul României de la București pentru ca decizia să fie luată în trei zile de la sosirea mesagerului.

Dorește să revină la propunerea sa inițială, anume de a se fixa o graniță temporară în sectoarele de nord și de sud ale frontierei dintre Ungaria și România, adică între Csap și Carei și între Oradea și Szeged. Fixarea unei linii temporare de demarcație ar putea duce la o încetare a ostilităților. În concluzie el ar fi fost fericit să-și prezinte punctul de vedere asupra chestiunii relațiilor cu actualul Guvern maghiar, însă crede că astfel de chestiuni politice se găsesc în afara problemei prezente.

(…)

 

Obținerea amânării

D-l LANSING a subliniat că remarcile d-lui Brătianu au fost prezentate în întregime Comisiei, care a ajuns la o decizie unanimă. În aceste condiții crede că nu ar fi folositor să asculte repetarea acestor argumente.

D-l PICHON crede că în aceste condiții, cel mai bun plan ar fi înaintarea unui raport către Consiliul Suprem în care să se arate că miniștrii de externe au comunicat delegației României granițele propuse între Ungaria și România și că dl Brătianu a replicat că este necesară o întârziere de câteva zile pentru a -și putea consulta Guvernul din București.

D-l BRĂTIANU a spus că o perioadă de zece până la douăsprezece zile ar fi necesară pentru a-i fi posibil să comunice cu Guvernul său.

D-l PICHON crede că o astfel de întârziere îndelungată ar putea provoca anumite inconveniente.

D-l LANSING a întrebat dacă dl Brătianu însuși, în calitate de șef al Guvernului României, intenționează să plece la București.

D-l BRĂTIANU a replicat că fie va merge el însuși fie va trimite unul din colegii săi care să fie deplin informat asupra datelor cazului.

D-l BALFOUR crede că este destul de clar cursul care trebuie urmat. Consiliul Miniștrilor de Externe trebuie să raporteze Consiliului Suprem că granițele recomandate între Ungaria și România au fost comunicate Delegației României. D-l Brătianu și-a exprimat incapacitatea de a accepta frontierele propuse sau să le discute înainte de a-și consulta Guvernul, în acest scop fiind necesară o perioadă de zece până la douăsprezece zile. În opinia sa nu mai este nevoie de nimic altceva, raportul va arăta că a fost făcută comunicarea către dl Brătianu și care a fost replica sa.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *